Interzis coprofobilor!

...Si de la capat

Greu m-am hotarat sa aleg culoarea asta pentru postare dar iata povestea de ieri.
Avertizez iar pe coprofobi sa nu citeasca titlul, dar restul DA.

(Am voie sa incep clasic?)

Introducere: Nu stiu altii cum sunt (in loc de a fost odata ca niciodata), dar eu cand ma gandesc ca la orice casoaie (casa mare) cu peste 3 camere trebuie sa existe 2 bude (am dreptate?) mi se zbate ochiul stang de "fericire".

Cuprinsu': Ei bine ieri, singura buda din casa era ocupata pe la orele serii. Cum mi-am luat inima in dinti si am iesit putin din casa, am pus peristaltismul (ansamblu ce contractii musculare ale unor organe interne cavitare (stomac, intestin, etc.) care propulseaza continutul acestora... ) in functiune si ca rezultat am dobandit o miscare ciudata in intestine. Renuntand la confortul oferit de buda indoor am ales-o pe cea outdoor (si bine am facut). Mi-am luat iar inima in dinti si servetele umede in mana si am iesit din camera; in fata usii bocanci, 2 perechi.
M-am gandit ca ai mei sunt greu de incaltat si descaltat asa ca i-am luat pe ai Lui.

Vara in curte ma mai pitea via de pe gard putin; acum eram over-exposed intr-un minunat sport de iarna extrem pe care (sper eu) nu prea multa lume il practica, din motive de copyright si inscriere in Guiness.

Ei, o data terminata marea treaba care purta cu mandrie consistenta marului cu biscuiti din copilarie, am folosit (respectand riguros normele de igiena) servetelele umede din dotare.

Deznodamantu': Am pus domnului bocancii la loc, m-am asezat pe fotoliu si am tras cateva fumuri din pipa (n-am nici fotoliu, nici pipa iar fumuri am avut cam pana la 14 ani).

Punctu' culminant: (sunt perfect constienta ca nu asta e ordinea, MULTUMESC!)
Dimineata bineinteles pleaca omu' la munca, bineinteles cu bocancii...

Dumnezeule, v-ati inchipuit ca am calcat in...ce oameni!

Reamintesc...am luat bocancii Lui, se incalta si se descalta mai usor, simplu pana acum, dar (chiar daca am invatat pe la 4-5 ani) nu am legat sireturile pentru ca apoi, ati ghicit, nu s-ar mai fi descaltat usor.
Vai, ce usor va prindeti! Sireturile au tras bland din budinca de Craciun, sireturi pe care El le-a legat (pentru ca si el a invatat tot pe la 4-5 ani)...
Dimineata un glas bland imi mangaie simturile somnoroase:
-Laviniiiiiiiiiiiaaaaaaaaa, te omor!

Morala 1: Ce e usor pentru tine nu e usor pentru altii!
Morala 2: Nu te incalta niciodata pe intuneric!


La Multi Ani si sa ne auzim cu bine in 2010!


Cu toata consideratia,
EU




MELODIA SAPTAMANII

Monotonii ECOUstice

Libertate si placere

- te-am gasit sa discutam,

- e cam tarziu! Dar vad ca te nelinisteste,

voi fi atenta caci stiu...sau cred ca ma priveste.

Hai stai jos si descrie

Incearca sa-mi spui mie...

(Si vreau sa nu ma minti)

Cum faci ca libertatea, s-o vrei si sa o simti

Ascult...

- stiu cum se scrie dar nu si ce inseamna!

- Banuiesc ce te opreste, dar nu si ce te-ndeamna.

- Surad cand imi imaginez cum spui,

Mai fericit, mai liber...nimeni nu-i.

Continua...

- vedeam libertatea in aripile deschise ale unui vultur...

- ar arata mai bine impaiat as zice...dar nu vreau sa te tulbur.

- Ascultam libertatea in cantecul unui copil frumos...

- Doar stii ca nu se-asculta, ar fi chiar caraghios!

- Miroseam libertatea pe campul plin cu maci...

- Doar stii ca nu miroase, asa mai bine taci!

- Gustam libertatea intr-un mar rosu si dulce...

- Mai lasa melodia, hai las-o sa se culce!

- atunci iti spun c-o simt,

cand pot sa stau cu tine

chiar fara vulturi, maci sau mere

ce nu-mi pot oferi placere.

Bălării existenţiale

Acum ştiu că sunt fiica, sora, prietena şi iubita cuiva, iar la un moment dat voi ajunge (probabil) mama unora care o sa ma urască.

Ştiu din surse sigure că sunt egoistă şi nesimţită. Mă caţăr pe umerii familiei şi a prietenilor pentru a ajunge în top. Sunt sălbatică şi am un comportament “infantil”. De foarte multe ori, joc un teatru foarte bun condus de un scenariu pe masură, ceea ce îmi atribuie altă “calitate” memorabilă, falsitatea. Sunt persoane care mă plac, dar pentru puţin timp, şi sunt persoane care sunt obligate să mă placă de dragul momentelor in care scenariul piesei este scris în favoarea lor.

Nu-mi plac jocurile pentru că nu îmi place competiţia. Nu-mi plac oamenii tipicari pentru ca nu (mai) admit o greşeală făcută de doua ori. Nu-mi plac oamenii urâti sau proşti. Şi dat fiind complexul de superioritate în care mă scald, nu prea îmi place de nimeni.

Şi totuşi staţi langa mine...câteodată. Şi asta datorită mediului super-aglomerat în care trăim. Fiecare trebuie să aibă o familie şi aşa numiţii prieteni care se pot număra măcar pe degetele de la o mână.

Dacă nu am mai căuta să ne descriem şi am vrea în schimb să trăim, poate am fi altruişti, mai simţiţi, mai iubitori, mai increzători, mai prietenoşi, mai puternici, am fi egali şi am avea mai mult TIMP.

Pânǎ atunci suntem cu toţii egoişti şi nesimţiţi.

Vă fac personaje principale în teatrul meu de păpuşi, aşa cum sunt şi eu pentru voi, voi pentru ei sau ei pentru noi.

Acest text a fost elaborat fără prezenţa psihologului. Se recomandă citirea cu atenţie a tuturor cuvintelor. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă pacientului într-un comment.

Superstiţii și TRAdiţionalizme nr.1

În categoria pisica neagră, sarea vărsată, marţi și vineri 13, potcoave, monezi în fântană, trecut pe sub scară, umbrele și deochi urmează povestea: 

“Nu mai gâdila copilul că îi faci nervi la burtă”

 

Omg. 

Medicina “spune” așa despre “nervii la burtă”: 

! iritaţie frecventă a mucoasei stomacului, din cauza stărilor depresive sau stresului psiho-social, care provoacă formarea sucului gastric acid în cantitate mai mare decît de obicei. Simptomele sînt dureri vii, crampe, arsuri la stomac, gust acru în gură, greaţă, gura uscată, lipsa poftei de mîncare. ! 

Este într-adevăr o imagine dramatiCă Care te face să nu mai gâdili copilul. 

Părinţi luaţi atitudine!

 

Mai multe în următoarea ediţie de Superstiţii și TRAdiţionalizme

 

 

 

Mi-am spart pușculiţa.

Am decis să dau toţi banii la săraci.

 

Este decât o expresie. Toţi zic că iși sparg pușculiţa, dar nimeni nu o face, poate doar accidental. Hopa. Nu despre asta e vorba aici. 

Dar chiar mi-am “spart” pușculiţa. Aveam vreo 8sute de mii, dintre care 3sute de mii mărunt. Am zis să îi schimb și să îmi iau cumpăr ceva draguţ de ziua Femeii (FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. ).

Am încercat la primul magazin (chioșc) de pe strada mea. Femeia (FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”. ) cu mutră acră mi-a zis că nu are să-mi schimbe, ofticată   că nu vroiam de fapt să o ajut în rularea mărfii.

Au urmat alte două magazine (chioșcuri) care m-au condus pană la staţia de tramvai, dar nici acele femei (FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.)  nu au vrut putut să mă ajute.

 

Am decis să nu mai schimb banii și să îi dau pe toţi la săraci.

Însă nu am găsit “săraci” pe drum și am uitat.

Am comandat o pizza la prânz.

16,5 lei = (7 x 1leu) + (15 x 0.50 bani) + (20 x 0.10 bani)

Tipul cu pizza m-a înjurat atenţionat că nu i-am lăsat bacșiș.

O fi zis că femeile (FEMÉIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soţie, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.) sunt proaste.

Nu-i problema mea.

Pa!

 

 

Cazare în Pizda Mătii

Se pare că avem cu toţii acţiuni în această afacere

Nu de puţine ori suntem “trimiși la origini”, cum le place unora să formuleze. De aceea, ne-am gândit ca Pizda Mătii să nu mai reprezinte locul de unde toţi am venit, dar niciunul nu mai vrea să se întoarcă.

De data acesta “Pizda Mătii” poartă numele unei pensiuni, unde ai apă caldă, sobă cu lemne, mâncare cu specific românesc și care este la numai 10 minute de pârtie. Ce să mai spunem de preţuri, care sunt ca la mama acasă*. Iar ca în sezonul estival să nu existe plângeri, cum că ești trimis, dar nu mai ai unde să te duci, vom deschide o a doua pensiune, de data aceasta foarte aproape de plajă. Aici veţi beneficia de aer condiţionat, paturi moi și curate, grup sanitar în fiecare cameră și, așa cum v-am obișnuit, cu preţuri ca la mama acasă*.

 

 

Vă așteptăm în “Pizda Mătii”, locul unde fiecare client se întoarce fericit.

 

 

* cum mă-ta te ţine acasă pe gratis și te suportă necondiţionat, am decis că ar fi corect să afișăm totuși o listă de preţuri (vezi verso)